Cu producatorii Danger Mouse si Inflo, Michael Kiwanuka face lucruri mari sa se întample în Small Changes. Printre oaspeti se numara Jimmy Jam si Pino Palladino.
Au trecut cinci ani de cand Michael Kiwanuka a renuntat la Kiwanuka, capodopera surpriza care a castigat un Premiu Mercur si l-a pus pe compozitor pe harta. Acum, Kiwanuka revine cu Small Changes, un disc care îi reafirma locul ca unul dintre artistii definitori ai acestei generatii. Reunindu-se cu producatorii Brian „Danger Mouse” Burton si Inflo, artistul britanic ofera un album pe cat de atent, pe atat de îmbogatitor emotional, surprinzand acel amestec rar de introspectie si usurinta în melodiile sale. Înregistrat între Londra, Los Angeles si studioul Burton din Connecticut, Small Changes reuneste o echipa de colaboratori de vis, inclusiv legendarul basist Pino Palladino si omonimul Jam si Lewis, Jimmy Jam. Sesiunile au scos în evidenta angajamentul lui Kiwanuka de a capta intimitatea bruta si plina de suflet care defineste ceea ce se straduieste sa faca, o atmosfera pe care o îmbratiseaza ca o casa creativa.
În fruntea albumului se afla „Floating Parade”, o melodie plina de aer, groove-grea, cu coarde slow motion si linii de bas funky. Kiwanuka o descrie ca o evadare – o „parada plutitoare” de sarbatoare pe care a observat-o pe strazi, o metafora pentru gasirea pacii în haosul vietii. Sentimentul da tonul pentru un album care se desfasoara atat cu gravitate, cat si cu lejeritate, echilibrand teme grele cu momente de eliberare pura. Piesa de titlu a albumului îl gaseste pe Kiwanuka tragand din inspiratie neasteptata, în special No Other a lui Gene Clark, pe care Burton a extras-o din colectia sa extinsa de viniluri. Kiwanuka crediteaza aceasta descoperire muzicala drept o scanteie care a ajutat cantecul sa-si gaseasca forma, terminand cu înca un salt creativ pentru artist. Cu Inflo pe Fender Rhodes, introspectia plina de suflet a piesei devine o reflectie asupra cresterii personale si artistice.
În adevarata moda Kiwanuka, Small Changes nu se refera doar la sunet, ci si la povestile din spatele fiecarui cantec. „The Rest Of Me” canalizeaza spiritul unor artisti precum Bill Withers si Sade, întemeindu-l pe propria sensibilitate a lui Kiwanuka si hotararea de a deveni un partener mai bun. Albumul face, de asemenea, spatiu pentru afirmarea pura, cu piese precum „Follow Your Dreams” nascute din socoteala personala a lui Kiwanuka cu îndoiala de sine, împingandu-se împotriva lui pentru a surprinde adevarurile universale. Strans si stratificat, „Lowdown (partea I)” atinge dragostea lui Kiwanuka pentru afro-rock, facand ecou influentelor psihice si rock africane din anii 70, cum ar fi Amanaz din Zambia. Între timp, omologul sau, „Lowdown (partea II)” se scufunda în psihedelia atmosferica, încarcata de siruri, care îi transporta pe ascultatori într-un spatiu de cap complet diferit. Ambele piese arata versatilitatea lui Kiwanuka, modul în care este capabil sa îmbine genurile si deceniile într-un singur gand care este, fara îndoiala, al lui. Apoi este „Four Long Years”, ultima melodie a albumului, un cantec de leagan obsedant al despartirii care iese dintr-un loc profund personal. Inspirata de serile lungi de ascultat Mazzy Star, este o piesa plangatoare care suna ca si cum ar fi fost smuls direct din inima, canalizand durerea dulce-amaruie a distantei în cel mai captivant mod.
Cu Small Changes, Kiwanuka demonstreaza, înca o data, ca nu este niciodata prea departe de chitara sa, „hard diskul extern emotional”. Este locul în care se conecteaza cu muzica care l-a facut, dar de data aceasta a facut mai mult decat sa-si aminteasca trecutul.
