Folclorul muzical romanesc cuprinde toate creatiile culturii spirituale populare romanesti din domeniul artei sunetelor. Se face referire la mostenirea muzicala a romanilor de la sat dintotdeauna si a popoarelor din care ei au luat nastere. Articolul de fata se refera la folclorul de pe teritoriul actual al Romaniei (cu putine exceptii, create de modificarea hotarelor de-a lungul istoriei). Etniile creatoare de folclor studiate în articol sunt, în cea mai mare parte, vorbitorii de dialecte romanesti (nord-dunarean, dar si – în limita cercetarilor efectuate – aroman si meglenoroman).
Folclorul muzical din Romania poate fi tratat din perspectiva a doua stiinte apropiate: folcloristica si etnomuzicologia. În zilele noastre, folcloristica numara doar cateva scoli nationale; între ele, o pozitie semnificativa e ocupata de cea romaneasca. Multe alte scoli au adoptat în loc etnomuzicologia, disciplina care s-a extins spectaculos în lumea occidentala a celei de-a doua jumatati a secolului XX. În vreme ce folcloristica se concentreaza pe studii monografice facute în interiorul unei etnii, etnomuzicologia se preocupa de studiul comparat între natiuni. Astfel, în functie de perspectiva cuvenita, folclorul muzical din Romania se va încadra fie între muzicile „folclorice” ale altor nationalitati, fie între celelalte ramuri de folclor romanesc. Indiferent care dintre cele doua cai este urmata mai întai, categoriile obtinute sunt înglobate în folclorul universal.
Daca etnomuzicologia este apanajul secolului XX, folcloristica nu are decat 50 de ani în plus de vechime; în perioada fondarii disciplinei, cercetatorii s-au raportat mai întai la literatura si muzica traditionala. Pentru acest motiv, nu putem vorbi de o data diferita la care s-ar fi nascut folcloristica muzicii. Putem numi, însa, folcloristica moderna (deci, valabila astazi în întregime, fara retineri pricinuite de instabilitatea materialelor culese si a concluziilor obtinute) doar în momentul în care s-a cristalizat o metodologie obiectiva, capabila sa opereze cu mari continuturi de informatii. Acea metodologie cuprinde principii, metode si o tipizare a studiilor folclorice. Anume, exista trei tipuri (sau etape): culegerea de materiale, clasificarea si interpretarea lor.
Sub delimitarea folcloristicii, folclorul muzical constituie o ramura a creatiei traditionale romanesti, alaturi de: folclorul literar, dans si teatrul popular.
Pentru a cataloga componentele folclorului, în studiile de specialitate se recurge adeseori la termeni precum „gen” si „specie”. Cum nu s-a putut stabili exact „întinderea” fiecaruia si ambiguitati continua sa existe, vom aplica recomandarea folcloristului Gheorghe Oprea, de a numi toate aceste componente sub denumirea unica de „categorii”, fara a lasa loc vreunei ierarhii.
Enjoy!
